Pierderea tipică a greutății infantile după naștere, Lipofuscinoza ceroidă neuronală: particularități de diagnostic

Distribuie pe: Rezumat. Lipofuscinozele pierderea tipică a greutății infantile după naștere neuronale NCL sunt cele mai frecvente encefalopatii progresive din copilărie.

Această familie de boli, care prezintă etiologii, la fel și manifestări clinice și patologice comune, rezultă din diferite mutații în una din cele 14 gene. Din punct de vedere patologic, NCL se caracterizează prin acumularea excesivă de materiale de stocare endolizozomală cu diferite compoziții biochimice și caracteristici ultrastructurale în țesuturile organismului, în special în celulele neuronale pierderea tipică a greutății infantile după naștere în multe organe, incluzând ficatul, splina, miocardul și rinichii, ceea ce determină simptomele bolii.

Reprezentarea histopatologică a lipopigmentelor lizozomale autofluorescente în creier și în alte tipuri de țesut, prezintă un model ultrastructural distinct prin microscopie electronică.

  • Distrofia musculara | inspateleblocului.ro
  • Lipofuscinoza ceroidă neuronală: particularități de diagnostic - SNPCAR
  • Jurnalul Oficial C E/
  • Reteta slabit miere cu scortisoara
  • Jurnalul Oficial C 72E/

Mecanismele moleculare care cauzează neurodegenerarea progresivă NCL, cât și căile moleculare comune care deter-mină expresia unor gene, sunt în mare măsură necunoscute.

NCL afectează toate grupele de vârstă, având moștenire autosomal-recesivă, sunt recunoscute și formele autosomal-dominante. Diagnosticul prenatal poate fi posibil într-o familie cu un copil afectat, în funcție de subtipul NCL. Formele infantile și ale copilului sunt cele mai frecvente și se caracterizează prin tulburări vizuale care progresează până la orbire, probleme comportamentale, apariția crizelor epileptice, pierderea funcției cognitive și motorii regresie de dezvoltare și, în cele din urmă, moarte prematură.

Debutul și progresia manifestărilor clinice ale NCL pot fi destul de eterogene, chiar și în cadrul familiilor. Progresele genetice recente lărgesc înțelegerea tulburărilor substratului molecular din cadrul NCL, servind un mare potenţial în înţelegerea, recunoașterea și tratamentul NCL și tulburărilor asociate. Cu scop de diagnostic, este descris un caz clinic studiat. Descoperirea bolii este determinată de evaluări multiple. Cu toate acestea, adesea, modifi-cările sunt găsite cu ocazia examinării prin imagistică cerebrală.

Diagnosticul poate fi confirmat prin studii genetice. Punctul de plecare în diagnosticul NCL este determinat de simptomele clinice care progresează: insuficiență vizuală până la orbire, probleme comportamentale, apariția crizelor epileptice, pierderea funcției cognitive și motorii regresie de dezvoltare și, în cele din urmă, moarte prematură. Progresele genetice recente lărgesc înțelegerea modificărilor care au loc la nivel molecular în cadrul NCL, determinând un mare potențial în înțelegerea, recunoașterea și tratamentul NCL, dar și a tulburărilor asociate [2].

  • Pierderea în greutate mount vernon wa

Studii ulterioare de caz sunt importante pentru a înțelege impactul complet al mutațiilor genelor NCL și influența lor asupra distrugerii proteinelor celulare.

Date despre copil: un băiat DB, cu vârsta de 5 ani, s-a adresat pentru următoarele acuze: accese epileptice polimorfe, regres psihomotor și verbal sever, tulburări de coordonare, ataxie, agresivitate, dereglări de somn, iritabilitate, plaxivitate, lipsa efectului la curele de tratament administrate anterior.

Copilul s-a vaccinat conform calendarului. Pentru prima dată copilul s-a îmbolnăvit la vârsta de 3 ani, când au apărut accese convulsive polimorfe, in-clusiv mioclonice, devierea cavității bucale, masticații și accese tonico-clonice unilaterale. Accesele au continu-at cu frecvența de pe săptămână. Din aprilie a apărut instabilitate în mers, mers nesigur, ataxie, căderi dese.

Din august nu merge, nu șade, a încetat să vorbească. Timp de 6 luni s-a dezvoltat regresul cognitiv și motor sever. Din Cu toate acestea, traseul EEG a prezentat modificări epileptiforme Rezultatele examinărilor profilului electrolitic, biochimic și imunologic nu au constatat modificări patologice. Oftalmoscopia din USG organelor interne ECG EMG RMN cerebral Semne de afec-tare perinatală hipoxic-ischemică.

RMN Se indică în continuare: examinări genetice cromozomii, geno-mii, exomiimetabolice, imagistice.

Meniu cont utilizator

Datele imagistice din Efectu-area unor testări genetice repetate a permis rezultat din GlnPro ; frecvența alelei recesive 0, desrise de Sleat și al. Evoluția diagnosticelor: Epilepsie simptomatică, focală. Comporta-ment autist.

Prognostic Distrofia musculara Distrofia musculara se refera la un grup de afectiuni care implica pierderea progresiva a masei musculare si reducerea fortei musculare asociate acesteia. Principalele forme de distrofie musculara pot afecta pana la 1 din de barbati.

Leucoencefalopatie megalencefalică boala Van der Knaap. Re-gres de dezvoltare psihomotorie. Regres de dezvoltare psihomotorie. Epilepsie generalizată cu component mioclonic. Regres în dezvoltare Epilepsie structurală, accese poli-morfe.

Regres psihomotor și verbal sever. Tul-burări vizuale În prezent starea pacientului este foarte gravă. Prezintă accese epileptice polimorfe, farmacorezisten-te, totodată și tulburări severe de dezvoltare: motorii, cognitive, senzoriale, de vorbire și limbaj.

pierderea tipică a greutății infantile după naștere

Prognosticul este nefavorabil. Otto Christian Stengel, prin observarea clinică sistematică a 4 copii frațidoi băieți și două fete, născuți de părinți aparent sănătoși.

pierderea tipică a greutății infantile după naștere

În evoluție, boala a dus la orbire, deteriorare mentală progresivă, pierdere de vorbire și cri-ze epileptice [3]. Descrierile clinice au argumentat pe deplin diagnosticul [4].

pierderea tipică a greutății infantile după naștere

Mai târziu, Batten și Heinrich Vogt [6], au făcut diverse observații fundamentale și studii clinico-patologice asupra multor familii. Ulterior Spielmeyer a raportat studii referitoare la trei frați [7], care au suferit de tipul Spielmeyer-Sjogren juvenil.

Mai târziu, a fost delimitată forma infantilă târzie a NCL [8], care a fost documentată clinic și genetic. Perioada de timp în care s-a considerat greșit legătura cu boala Tay-Sachs a fost depășită. În prezent studiile continuă cu cercetări la nivel de patologie chimică și ultra-structură, studii patomorfologice, genetice, ceea ce a permis separarea NCL de alte tipuri de boli neu-rodegenerative. Au fost sistematizate formele NCL în funcție de descrierea clinică și caracteristicile ge-netice [8].

NCL reprezintă un grup de boli de-generative progresive ale creierului, cu moștenire au-tosomal-recesivă, care rezultă prin acumularea intra-celulară excesivă a unui material autofluorescent de lipopigment în țesuturile organismului, în special prin supraîncărcare neuronală în celulele neuronale din creier și din retină cu lipofuscină și ceroide și deficit enzimatic variat, în funcție de tipul bolii, care se ca-racterizează clinic prin tulburări neurologice: scăderea capacităților mentale și a altor abilități, la fel, dezvol-tarea epilepsiei și pierderea vederii [1, 2, 9].

NCL a fost inițial definită în funcție de vârstă, de debutul bolii și de simptomele clinice. Totuși, mai târziu, această boală a fost reclasificată pe baza unor descoperiri moleculare mai noi, care au furnizat do-vezi pentru diferitele variante genetice, comparativ cu fenotipurile clinice [10]. Din punct de vedere epidemiologic, NCL este una dintre cele mai frecvente boli lizozomale progresi-ve de tipul tulburărilor neurodegenerative la copii [8].

Prevalența și incidența exactă a acestui grup de tulbu-rări nu este cunoscută.

Lipofuscinoza ceroidă neuronală: particularități de diagnostic

Unele pierderea tipică a greutății infantile după naștere indică că incidența poate varia în funcție de tipul bolii și de la țară la țară.

Recent s-a constatat o prevalență de 1: Conform unor autori din Germania a fost raportată o incidență de 1, [11], iar în Italia de — 0, populație [12]. Incidența NCL in-fantilă târzie este raportată de 9,0: Cu toate acestea, alte studii remarcă 1: Studii experimentale de analiză biochimică au permis confirmarea compromiterii citozomilor, în mare parte, în proteine [4, 14].

În cele mai multe tipuri de NCL animale și umane a fost identificată subuni-tatea lipidică de legare a ATP-sintazei mitocondriale în proteinele de stocare, cu aceeași secvență termina-lă NH2 [4, 15]. Unterior, alți autori au apreciat un conținut ridicat de proteine în citozomii de stocare sfingolipide sau saposine A și D. Acestea constitu-ie o porțiune majoră a proteinei stocate în tipul uman infantil de NCL [16], găsite apoi și în alte tipuri de NCL umană și animală.

Autorii unui studiu experi-mental au analizat modificările proteomului în creierul unui model de tip CLN1 în diferite stadii de boală: pre-simptomatic, simptomatic și avansat. Observațiile au scos în evidență în stadiul pre-simptomatic: modi-ficări în procesele metabolice și inhibarea diferitelor funcții neuronale neurogeneza ; în stadiul simptomatic: disreglementarea funcțiilor mitocondriale, a trans-portului veziculelor sinaptice, a proteomului mielinic și cascadelor de semnalizare; în stadiul avansat: defalcarea învelișului de mielină modificări ale nivelurilor de pro-teină, dereglări de rețea etc.

Deși numărul studiilor efectuate este mare, mecanismele patogenetice ale NCL rămân neclare. Mai multe studii încearcă o corelare a stresului oxidativ cu tulburările de stocare lizozomale, în care neuro-degenerarea este o manifestare devastatoare.

În ciuda acestui fapt, nu există un mecanism precis care să lămurească aceste interacțiuni. Aceste rezultate pot fi sugestive pentru efectuarea unor tratamente de corecție a nivelurilor de agrin Mai mult, unii autori corelează neuroinflamația cu progresia bolii.

Din punct de vedere morfopatologic, NCL includ acumularea de material de stocare sau ceroid lipofuscina în lizozomi, degenerarea neuronală progresivă și activarea glială masivă [13].

Navigare principală

Lipofusci-na reprezintă niște lipopigmente care sunt alcătuite din grăsimi și proteine, care sunt văzute galben-verzui sub un microscop de lumină ultravioletă model ultrastructural distinct prin microscopie electronică.

Lipofuscina se acumulează în celulele neuronale și în multe organe, incluzând ficatul, splina, miocardul și rinichii. NCL se caracterizează prin atrofie cerebrală difuză rarefacție neuronală a substanței cenușii și celei albe, a cerebelului, trunchiului cerebral, măduvei spinării și supraîncărcare cu pigment ceroid în retină are loc pierderea celulelor ganglionare, lezarea stratului de conuri și bastonașe [2]. Au fost observate depozite ceroid-lipofuscinice în sistemul nervos en-teric și în macrofagele din splină, ganglioni limfatici și plămâni [20].

Clasificarea NCL. NCL umane și animale sunt clasificate pe baza predominării proteinelor de stocare în două identității chimice principale: cele care stochează subunitatea C și cele care stochează sfingoli-pidele activatoare A și D [4].

CLN4 nu a fost categorizată la o anumită genă [21]. Manifestările clinice ale NCL se caracterizează prin morbiditate precoce, iar opțiunile de tratament sunt limitate la îngrijirea simptomatică și paliativă [1].

pierderea tipică a greutății infantile după naștere

Caracterizarea clasică a acestui grup de tulburări ne-urodegenerative este determinată prin pierderea progresivă și permanentă a capacității motorii și psihologice, care interacționează cu gradul de acumulare intracelulară severă de lipofuscine [22].

Din punct de vedere clinic, pe baza vârstei de debut, aceste boli sunt subcategorizate în următoarele forme: infantilă precoce, infantilă târzie, juvenilă și a adultului. Deși fenotipurile bolii pot varia în funcție de vârstă și de ordinea prezentării, toate includ de obicei deteriorarea vizuală progresivă și orbire, tulburări cognitive, deficite motorii și convulsii [13].

Schimbările după naștere