Blocuri mentale

(Foto credit: Ion Cosma)

Blocurile mentale au existat, în istoria umanităţii, cel puțin o data cu apariţia tabu-ului. In epoca contemporană, aşa cum arată Virilio și mulți alţi gânditori, asistăm la un brand special de creare de stereotipuri şi blocuri mentale caracterizat prin rapida anulare a valorilor tradiționale și tot așa de rapida instituire a unui sistem scopic de tipul “Big Brother” care, sub aparența unor bune intenții (povestea lui Hansel si Gretel ar fi arhetipul situației în care ne aflăm), ne livreaza într-un spațiu/timp al dispariției și lipsei de urme, al existenței fulgurante și intantanee, după modelul bitului. In spațiul acestei reviste vom incerca să reperăm aceste blocuri mentale, să vedem intențiile din spatele lor și sa incercam sa redescoperim vedem sensul împreună, lucru posibil de atins numai dincolo de aceste blocuri.

“With the industrial proliferation of visual and audiovisual prostheses and unrestrained use of instantaneous-transmission equipment from earliest childhood onwards, we now routinely see the encoding of increasingly elaborate mental images together with a steady decline in retention rates and recall. In other words we are looking at the rapid collapse of mnemonic consolidation. This collapse seems only natural, if one remembers a contrario that seeing, and its spatio-temporal organization, precede gesture and speech and their coordination in knowing, recognizing, making known (as images of our thoughts), our thoughts themselves and cognitive functions, which are never ever passive.”

― Paul Virilio, The Vision Machine