Bogăţia libertăţilor, de Laura Ionică

(Foto credit: Ion Cosma)

Laura Ionică

Bogăția libertăților

Vorbim adesea despre libertatea de exprimare, libertatea de miscare sau libertatea de a alege, dar cati dintre noi gasesc suficiente resurse pentru a le folosi la adevarata lor valoare? Libertatea de exprimare este, in esenta, democratica, induce o stare de bine celui care isi poate expune ideile si gandurile intr-un mod logic si coerent. Dar cum reactionam cand cuvintele capata conotatii prea rafinate sau profunde pentru noi laicii? Parca si mintea lucida pare sa devina confuza in haosul creat de atatea nuante semantice sau stilistice. Oare aceasta invalmaseala de sensuri are un scop bine definit sau este doar produsul hazardului? Daca ne gandim mai bine, ci ar vrea ca tu, cititorule, sa intelegi cu acuratete contextul pe care incerci din rasputeri sa-l descifrezi pentru a avea un tablou veridic al realitatii? Totul capata sensul pe care altii ti-l creeaza si ti-l creioneaza in mii de detalii de care de multe ori te plictisesti sau le consideri de prisos. De ce ti-ai mai pune in functiune circuitele neuronale sau de ce ai mai face conexiuni, daca totul este de-a gata, usor de asimilat, apoi lasat intr-un colt al mintii de care nu-ti vei mai aminti vreodata? Totusi, ramane ceva, uimirea, mahnirea sau frustrarea ca ceea ce parea usor de inteles este departe de adevar.

Nici libertatea de miscare nu-ti garanteaza drepturile la care ai jinduit atata amar de vreme. Vremurile moderne ne permit sa ne miscam in sfere diferite ale globului, sa descoperim destinatii nebanuite, sa fim intr-un perpetuum mobile intre statiile de metrou ticsite si aeroporturile occidentale care te imbie prin amestecul inedit de parfum si aroma de cafea. Cautam febril terminalele care ne duc mai aproape de cele mai exotice locuri unde piciorul nu visa ajunga vreodata. Vacarmul este cuvantul cheie, bagajele interminabile par sa nu-si mai recunoasca proprietarii, iar motoarele aeronavelor zbarnaie la tropotul pasilor saltareti si dornici de duca. Astfel se contureaza spatiul planetar, satul de preaplinul maselor zgomotoase si obositoare care nu-si mai gasesc locul. Fie ca pleaca din plictiseala, de nevoie sau din curiozitate, calatorul se simte satisfacut ca a mai plasat un punct pe harta lumii. De ce ar pleca sa viziteze obiective turistice emblematice, sa inteleaga arta contemporana inexpresiva sau sa patrunda sensul culturilor pe care le traverseaza, atata vreme cat plajele intinse scaldate in soare sau natura in splendoarea ei le ofera o priveliste mult mai atragatoare. Nu arta, civilizatia sau etosul fac casa buna cu voiajorul, ci zgomotul tavernelor, al pietelor si targurilor care imbina gusturile de toate felurile. Ramane, totusi, intrebarea cat va mai suporta universul aceasta miscare haotica, zgomotoasa si lipsita de sens a unei generatii care refuza cu obstinatie semnificatia cuvantului inertie?

Ce facem cu libertatea de a alege? Conform  filozofiei crestine, omul detine libertatea completa de a-si proiecta viata si actiunile. Liberul arbitru, ca posibilitate de a alege binele sau raul ne-a fost dat, dar deciziile pe care le luam ne surprind uneori fie prin complexitatea, fie prin superficialitatea lor. Totusi, dreptul de a alege calea morala nu este la indemana oricui. Dimpotriva, pentru unii este impovarator. N-ar fi mai bine ca o forta superioara sa decida in locul nostru? Astfel, am fi exonerati de orice vina. Mai mult, am pune blamul pe divinitate, pe faptul ca unii nu-si au locul in taramul fericirii vesnice.

Avand acest drept de a alege, ne asumam complet succesul, riscul sau esecul. Raspundem de propriile noatre neajunsuri, limite si neputinte, si ne acceptam destinul inexorabil.

Asadar, avem multe libertati, dar nu stim ce sens sa le dam. Dimpotriva, le decontextualizam, le minimalizam sau mai grav le devalorizam. 

The only freedom which deserves the name ist hat of pursuing our own good, in our own way, so long as we do not attempt to deprive others of theirs or impede their efforts to obtain it.  (John Stuart Mill)