Copiii de la bloc, articol de Angela Iconaru

***

  • Eu eram mama, tu erai tata, iar voi eraţi copiii.
  • Și eu ce eram ?
  • Tu….vrei să te joci şi tu cu noi ?
  • Da.
  • Bine, atunci tu erai câinele nostru.

***

  • Mami, uite o pisica !
  • Da, mami (cu ochii în telefon).
  • Ham-ham!
  • Nu, mami, pisica nu face “ham-ham”, pisica face “miau-miau” (tot cu ochii în telefon)
  • Dar eu nu vreau să vorbesc cu ea, vreau să o sperii. Ham-ham !
  • Nu, mami, pisica face « miau-miau », nu « ham-ham » (cu ochii în telefon în continuare).

***

  • Vrei să dai şi tu de mâncare la porumbei din covrigelul tau ?
  • Da, bunica !
  • Păi rupe şi dă-le !
  • Dă-mi o frunză să le fac farfurioară din ea, să nu mănânce porumbeii de pe jos, că se îmbolnăvesc.

***

  • Pa, dragul meu, succes la şcoală, te iubesc !
  • Nu mă iubeşti, că dacă mă iubeai nu mă dădeai la şcoală.

***

  • Cum o salut ? Cu « saru’mana » sau cu « bună » ? Că e jumătate tânără, jumătate bătrână.

***

  • Saru’mâna !
  • Bună, frumoasă mică !
  • Sunt băieţel !
  • A, scuză-mă, dar eşti aşa de frumuşel, credeam că eşti fetiţă.
  • Și băieţeii nu au voie să fie frumoşi ?