Libertatea

(Foto credit: Maria Drăghici)

Când eram in clasa a 5a, imediat după Revoluție, prima noastră lecţie de istorie a fost dată de un profesor care era de fapt de filosofie si care ne-a aratat o imagine a unui prizonier care citea într-o celulă. Lumina emanată din mintea lui traversa grilajul închisorii şi spărgea caldarâmul din fața clădirii. Pe mine m-a ghidat toată viaţa această imagine: ce spune ea, practic: atâta timp cât mintea ta e liberă, ai acel spațiu interior în care poți gândi liber, nimic nu te poate distruge. Chiar dacă e posibil să ajungem cu toții la un moment în care şi acel spațiu mental să fie confiscat, tot trebuie să luptăm pentru el: este ceea ce ne face oameni, ceea ce ne diferențiază și ne face cu adevărat frumoși. Este adevarata motivație și adevăratul motor pentru dobândirea unei existențe depline, substanțiale. Iar această libertate vine, poate părea paradoxal, din cunoaştere: dar cunoașterea adevărată, valoroasă, nu cea de tip “cantina spitalului” unde inghițim tot felul de informații toxice, otrăvuri pentru sufletul și mintea noastră.  

“Lock up your libraries if you like; but there is no gate, no lock, no bolt that you can set upon the freedom of my mind.”

― Virginia Woolf, A Room of One’s Own