Outside the Bubble, de Ioana Cosma

(Foto credit: Andra Ștefan)

Voi începe cu o mărturisire. Am ceva emoții scriind editorialul pentru primul număr al revistei “În Spatele Blocului”. Emoțiile provin din bucuria de a face acest lucru cu prieteni buni şi dragi, din faptul ca e prima revistă pe care o coordonez, și pentru că sper că e un început de drum lung în care voi reuşi să îndeplinesc ce mi-am propus: adaptarea, pentru publicul larg, a conceptelor şi noțiunilor teoretice din mai multe discipline și restaurarea unui posibil sens comun. Aşa cum sugerează numele revistei, am în minte mai multe sensuri care aşteaptă să fie descoperite: deconstruirea blocurilor/blocajelor mentale şi culturale de toate felurile, transmiterea de idei vii, profunde şi pline de substanță şi crearea de (noi) sensuri care sa facă posibilă o conviețuire benefică, un dialog real, bazat atât pe exprimare cât şi pe ascultare.

Articolele pe care le veți gasi aici ating, într-un fel sau altul, cel puţin una din aceste chestiuni. Este un prim grup, o primă micro-comunitate care incearcă o limpezire a unor opacități vechi care stânjenesc ințelegerea corectă şi viziunea culturală. Cu alte cuvinte, ne străduim cu toții să dialogăm dincolo de rigidități, de stereotipuri sau de metafore moarte, într-un mod accesibil, aş zice chiar seducător, pentru a afla măcar o părticică din lucrurile care fac sens, care au miez, care comunică în mod autentic.

Este necesară această abordare? Aş zice că da. Cred că mulți dintre noi constatăm, de cele mai multe ori neputincioşi, că suntem asaltați de o armada a nonsensului, de o voită impregnare cu prejudecăți, locuri comune, trivialități (nu mai vorbesc de vulgarități, agresivități si violențe care abundă în spațiul mass-media şi nu numai).  Putem zice, așa cum am făcut-o până acum, că acest lucru nu ne afectează, că putem trăi liniştiţi în mica noastră lume izolată, nu ne mai uităm la televizor, nu mai citim presa, şi ne dezvoltăm care cum putem prin lecturi, filme şi muzică bune, etc. Pe lângă insularizarea evidentă a acestei atitudini, mai avem de pierdut şi dreptul la replică şi acesa nu e lucru puțin. Pentru că cei care pierd replica sunt cei care chiar au ceva de spus ĺşi ei sunt reduşi la tăcere de o avalanşă de platitudini le-aș zice post-existențiale şi post-umane.

Şi despre un soi de umanism este vorba în acest loc, în sensul unei incercări de apropiere prin dialog a claselor sociale și în sensul cultivării unor valori absolut necesare pentru binele atât al individului cât şi al comunității. Or noi valorile, de la comunism încoace, le-am cam pierdut, le-am luat în derâdere până le-am desfiinţat şi asta nu pentru a face loc altora mai bune ci pentru a institui dictatura non-valorii sau a anti-valorii. Ştim cu toţii câte s-au pierdut din această pricină: dezvoltarea morală, psihologică, intelectuală şi, de fapt, chiar economică a noastră. Tot ce incercăm să facem aici este să reamintim (sperăm, în mod simpatic) de aceste valori şi să le menţinem in viaţă, chiar dacă e să facem resuscitare gură la gură.

Deocamdată suntem un mic grup de oameni de litere, artişti vizuali, sociologi şi psihologi. Sperăm să adunăm aici specialişti din cât mai multe domenii care să explice lucrurile pe care le ştiu bine şi care ne sunt şi nouă necesare. Așadar, un dialog interdisciplinar dar şi intersocial, ca să nu zic “outside the box”, voi zice “outside the bubble”, acea mică bulă uşor autista şi amnezică în care stăm majoritatea dintre noi. Vă așteptăm sa ne cititi, să ne puneți întrebări și să contribuiți cu texte teoretice sau literare pe viitor. Dacă vreți, e o invitație să ne jucăm în spatele blocului, unde e posibil să nu fim prinşi atunci când surprindem, amuzăm, ne prostim chiar sau dezvăluim comori ascunse.  Play 🙂

Ioana Cosma