Poeme de Eugen Nuțescu (Oigăn)

photo credit Teodora Cosman

Photo credit Teodora Cosman

publicate la Editura Curtea Veche, în volumul “piese de schimb pentru păsări călătoare”, 2021

Cerul

perfect 

senin

e cel mai 

frumos

zise turistul

de sub 

umbrela

colorată

așa e 

așa e

au sărit 

gospodinele

care tocmai 

terminaseră

de agățat 

rufele 

la uscat. 

și mie-mi place,

dar mai mult

noaptea

s-a băgat în

seamă

astronomul 

amator

ba

cerul 

cu nori răzleți

e de departe 

cel mai tare,

îți dă perspectivă

și profunzime.

a sărit 

tot corul 

de fotografi

și regizori de film.

chiar și 

cei de mâna-a șaptea.

nu știu ce să zic,

spuse

ciuperca

bosumflată.

iar broasca

a pufnit scârbită.

râmele au arătat 

degetul mijlociu

și melcii

au scris 

cuvinte 

porcoase

din dâre. 

————————

mare lucru

să ai

un dușman

din exterior.

nu te fute grija

că se 

ia la trăntă

ficatu’

cu 

pancreasu’

ochiul stâng 

îl mituiește

pe ăl drept

pentru 

cel mai bun

punct

de

vedere

mâinile 

se bat 

cu 

pumnii-n piept

și picioarele

își dau

picioare.

zău,

mare lucru

să ai 

un dușman

din exterior.

asta

au nimerit-o 

la fix

textierii

maneliști.

———————————-

baba 

s-ar pieptăna

dar băieții

năzdrăvani

din curtea vecină

i-au ascuns peria

iar țara nu arde

nu încă

nu asta

e abia  început 

de vară

seva mustește

în trunchiuri

și tulpini.

cum e oare

să fii un

evreu gay?

să simți

că te urăște

juma’ de omenire 

fără absolut

NICI UN MOTIV

decât acela

că ești evreu

și gay.

sau să fii

o femeie 

de culoare

de orice culoare

n-am cum să știu

așa mascul

și alb

heterosexual

și chel

dar mi-aș dori

să fac parte 

din leac

și nu

din boală

———————————-

m-am dus 

la un vestit

cititor în stele 

mi-a zis:

“umple carul mare 

cu haine din Turcia 

și carul mic 

cu cosmeticale”

poate așo 

o s-o scoatem

cu toții

la capăt

în vremurile astea 

de reguli

și-eclipse

dar nu mi-am făcut pașii 

pe ziua de astăzi

m-am dus să iau bere 

și vodcă 

și whisky 

să terminăm odată

cu momentele sobre 

am făcut scandal 

în nedrepte soviete 

și-am dat dictatori 

cu capul de perete,

dar tot nu mi-am făcut pașii 

pe ziua de astăzi 

m-am dus să revendic 

terenuri virane 

biserici la roșu 

continente-inundate

m-am dus să refac 

bucată cu bucată 

reciful de corali 

și stocul de albine 

dar tot nu mi-am făcut pașii 

pe ziua de astăzi 

m-am dus la un cardiolog 

de fițe 

din Franța 

să văd 

de ce-i

inima ta

ponosita,

târșâită prin praf 

și câteva

city breakuri

de un coleg 

de serviciu

instabil 

și isteric

dar tot nu mi-am făcut pașii 

pe ziua de azi  

m-am dus să șterg la fund copilul din mine

apoi l-am expediat 

c-un șut în cur

la școala 

– de stat –

a vieții-n mișcare;

dar deși a fost 

o călătorie 

imaginară 

tot nu mi-am făcut pașii 

pe ziua de azi.

—————————————

toți cădem în cele mai vechi capcane ale lumii

uite, am săpat altuia o groapă și n-a achitat factura 

nici până-n ziua de azi.

au trecut șase luni de la executarea lucrării dar 

pe el îl doare-n cur de ratele exorbitante pentru 

excavatorul meu nou-nouț.

i-am dat altuia un deget și el m-a luat de soție.

deși ïn tradiția sufletului meu familia nu e nicidecum o coaliție.

mai degrabă un câmp de luptă.

cu baricade sexuale, rafale de alinturi și mine antitanc acționate pe bază de reproșuri.

toți cădem în cele mai vechi capcane ale vieții.

m-am sculat de dimineață, în fiecare zi, de o vreme încoace, și seara tot obosit mă culc.

am zis că odată cu vârsta vine un soi de înțelepciune, dar n-au venit decât dioptrii mai multe, genunchi futuți și posibilitatea neplăcută de a deveni un hater scârbos.

știu că generalizez dar în general nu mi-au plăcut niciodată generalii

(asta pentru că -cum am mai zis- sunt vlăstarul primului secol care a decretat oficial că războiul nu-i cool).

și n-aș vrea să trăiesc într-o lume în care “un’, doi, trei, la perete stai” e imnul național al plutoanelor de execuție.

facerea de bine e OK.

(mama mea e în siguranță într-o lume mai bună.

“sau în nici o lume!” îmi șoptește în cască agnosticul de serviciu)

susțin facerea de bine online și offline chiar și atunci când e semi-pătată de interese meschine.

sau când nu ai parola de Wi-Fi a sufletului beneficiarului.

“numa’ mai rău să nu fie” mi se pare cea mai dezolantă zicere umană.

la concurență acerbă cu “nu pot acuma, sunt la ciclu” și “suntem toți o apă și-un pământ” (deși suntem, bineînțeles, dar s-ar putea foarte bine să zic asta doar pentru că mă topeam de dorul unei paranteze).

cu toții cădem în cele mai vechi capcane ale lumii.

chiorul nu e nici măcar ajutor de viceprimar în țara orbilor. 

doar un om care trebuie să-și rotească capul mai abitir ca să treacă strada în siguranță.

și care primește ochelari 3D la juma’ de preț când merge la film la mall.

“cine nu-i gata

 Îl iau cu prejudecata”

prejudecata nu are nici pre-procuror, nici pre-judecător și nici pre-avocat al apărării; ea nu se ține în pre-tribunale ci doar în bolul nostru cranian plin de pătrunjel parietal și rucola occipitală stropite din belșug cu dressing cenușiu.

toți cădem în cele mai vechi capcane ale lumii.

bine, hai…

aproape toți.