Tusea și junghiul, de Mircea Tomai

(Foto credit: Ion Cosma)

te-a chinuit un junghi astă-noapte

  • nu ştiu cum şi de cand –
    eu am tuşit din nou, spre dimineaţă.
    suntem doi moşi nătângi

am facut ceai dintr-o ceapă
tu ai întins pe jos rogojina
mi-am aprins din nou o ţigară
ţi-ai măsurat albumina

universul conspiră, e clar
cu parşivitate.
ne dă mesaje, semnale şi semne
şi durere de spate

am băut decocţiunea infectă
ai terminat cardio-ul
respir şi îmi hârâie pieptul
ţi-e plin de sudoare maioul

îmi pui muşeţel in compresă
îţi fac masaj în regiunea lombară
pofticios, îţi admir pielea fină – dar brusc mă loveşte
o durere articulară

universul conspiră, e clar
ni-se dau semne, mesaje cifrate
stele, planete, zodii, apusuri

  • şi durere de spate

Fotografii ’87

citesc o carte din cca. 1987 cu coperta din fotografii frumos decupate, cu bun de tipar şi cu pagini adnotate. citesc şi o maree de imagini reciclabile mă podidesc

citesc; staniolul de ciocolată chinezească îmi fîşîie-n minte, iar apoi de îndată gustul de conservă de Pork Luncheon Meat în tabără, pe un drum de munte

în vremea aceea anotimpuri erau doar iarna şi primăvara ; mecanicul şcolii repara motociclete Nipru
eu mă băteam sub tei înfloriţi şi pufăiam Snagov, tu te jucai (încă!) sfoara. nimeni nu era ca noi (In Toată Ţara).

clişee erau toate vieţile. dar credeam că-mi permit să visez în culori, imprimat pe hartie albă, pe pagini lucioase de Neckermann sau chiar şi de Cutezătorii.

-uneori, cred, ne rupeam numărul matricol ca să furăm seminţe din piată. tu îmi vorbeai poate deja de scriitorii ruşi; eu îţi iubeam deja pufoaica galben paiaţă.

ciorapi flauşati, Eugène Ionesco, înfierbîntări lîngă garaje. căutari intermitente, între sticle de lapte şi sucul de la dozatoare. într-o iarna te-am întîlnit la raionul de discuri, la « Big » la etaj. surprins, m-am bîlbîit puţin – păreai, evident, ruptă din soare.

mecanicul avea un halat indigo şi bereta mereu dată pe spate, tu-mi vorbeai de caii sălbatici din Arizona – eu ma gîndeam în prostia mea la James Dean, şi ca ai pielea obrazului caldă ca o motocicletă trecînd usor prin noapte.

iarna mergeam împreună în parcul central ; te aşezai pe bancă, rămîneam in picioare; fată fiind, mi-ai dat poate să citesc « Adam şi Eva ». eu tot atunci credeam, naiv, că timpul are tot timpul răbdare.

mult mai apoi, am vrut să-ţi trimit cărţile mele poştale mentale
dar erau toate prea saturate sau sepia
tu mi-ai trimis pe mess o poză cu o fetiţă mică
eu am mers în concediu în Bulgaria.